Cu toții suntem tribali și există doar patru moduri în care poți să aparții unui grup. Există oameni care vin pe lume și părinții îi adoră, le spun că îi iubesc și că sunt minunați. Însă, dacă ăsta nu e cazul tău, vii pe planetă și crezi că: “Mama mea o preferă pe sora mea sau pe fratele meu sau, tatăl meu lucrează mereu, sau au de ce plânge mereu mama mea?” Și afli că nu aparți cu adevărat acelui grup.
Deci suntem cu toții oameni tribali înăuntru. Dacă crezi că nu ești o persoană tribală, amintește-ți acest lucru. Când femeile sunt într-un grup, ele spun: "Mă duc la toaletă. Cine vrea să vină cu mine?" Și toată lumea spune “vin și eu”, „vin și eu”. Și se duc la toaletă în grupuri. Nimeni nu spune când este acasă: „Mă duc la toaletă. Vrei să vii cu mine?” Dar când ești afară, ca femeie, îți place ca prietenele să vină la toaletă cu tine, deoarece într-un trib, toaleta era întotdeauna undeva afară, era mirositor și, nicio femeie nu a mers vreodată la baie singură, pentru că, în primul rând, te ghemuiești și ai nevoie de cineva care să-ți acopere spatele. Deci, femeile din triburi își luau prietenele la toaletă cu ele și se simțeau în siguranță. Când femeile sunt la un club sau la un restaurant, merg la toaletă cu prietenul lor, pentru că este înrădăcinat în capul lor.
Niciun bărbat nu spune vreodată: "Mă duc să fac pipi. Cine vrea să vină cu mine?” Bărbații se ridică și merg la toaletă. Nu au nevoie de cineva care să le apere spatele. Deci, o mulțime de comportamente sunt conectate la faptul că suntem triburi. Dacă i-aș spune iubitului: "Iubitule, în drum spre casă, poți să iei pui și niște roșii?" El se duce în magazin și ia pui și roșii. Și atunci când se întoarce îl întreb: „Ai luat fructe de pădure?” Și el îmi spune: „Ai cerut pui și roșii." Când eu mă duc la cumpărături, zic: ”Acolo este puiul, o să mă uit și la pește. Și acum voi arunca o privire și la fructe." Și el îmi spune: „Putem merge? Putem merge? Putem merge?”
Să spunem că vreau să îmi cumpăr o haină nouă și merg în mall, mă voi uita la o haină. Îmi place haina aceea. Iar acum o să mă duc să mă uit la o altă haină. Și el spune: „De ce? Îți place aceea”. Iar eu îi spun: „Nu, trebuie să mă uit la toate celelalte haine altfel nu știu că este cea potrivită”. Iar bărbatul procedează așa: „Sunt în magazin. Îmi place haina asta. Am plătit și am plecat." Acesta este un comportament tribal.
Când bărbații erau vânători, ieșeau cu arcul și săgeata, iar când veneau antilopele, nu aveau timp să spună: „Cred că cea din spate ar fi cea mai bună, pentru că e cea mai grasă”. Au fost nevoiți să-și tragă arcul în prima antilopă care a trecut, apoi s-au dus acasă. Nu au așteptat niciodată pe cea mai bună și nu au avut niciodată șansa să se uite la ele și să gândească „Antilopa asta este cu adevărat slabă, cealaltă este cu adevărat plină și perfectă”. Trebuiau doar să o ia pe prima.
Femeile nu vânau, femeile se adunau. Ieșeau și spuneau, "O, aceste fructe de pădure sunt frumoase. Semințele alea sunt drăguțe. Nu le pot lua pe toate așa că, o să mă uit la toate fructele de pădure și la toate semințele și mă voi întoarce după cele mai bune și le voi duce acasă”. Și așa suntem legați și conectați. Asta este complet tribal. Bărbații merg după primul lucru și îl duc acasă. Femeile privesc totul.
Și iată un alt lucru tribal. Când eram triburi, aveam aproape aceleași lucruri, nuci, semințe, fructe de pădure, ouă, poate un pic de pește, poate un pui. Nu vedeai niciodată miere, poate o dată pe an. Așadar, când găseai câte un stup de miere, spuneai: "O, Doamne, miere! Nu am mâncat asta de un an". Și luai toată mierea. Ceea ce se întâmpla era că te trezeai a doua zi și te întorceai după miere și, făceai asta în fiecare zi până când mierea dispărea.
Când pui o ciocolată în frigider, spui: „Am ciocolată în frigider. Trebuie să o iau”. Pentru că mintea ta îți amintește în fiecare zi unde sunt alimentele rare, cu zahăr și grase. Desigur, nu mai sunt rare, însă creierul tău este conectat și înrădăcinat pentru a-ți aminti mâncarea grasă, zaharată, rară. Nu ai uitat niciodată unde era acea miere. Te-ai întors în fiecare zi până când s-a epuizat stupul. Și anul următor te-ai întors la sursa acelui stup pentru a începe din nou.
Deci creierul tău este conectat pentru a-ți aminti unde este zahărul. Nimeni nu spune: „Cred că am niște praz în frigider și îmi strigă numele. Doamne, nu mă pot opri să mă gândesc la acea salată”. Dar când ai prăjituri, înghețată sau ciocolată în casa ta, spui: “Oh, are numele meu pe ea. Voi lua doar o bucată mică. Mă voi întoarce și voi mai lua un pic. Voi mânca tot până va dispărea." Și de aceea, dacă ai o problemă cu zahărul, nu îl ține în casă, deoarece îți va striga numele. Pentru că ești conectat să îți amintești unde este zahărul, chiar dacă ai putea cumpăra zahăr în fiecare zi, căci este cel mai ieftin lucru din lume. Creierul tău își amintește unde sunt prăjiturile. Și asta este conectat la sistemul tău. Nu poți lupta cu asta. Când încerci să lupți împotriva ei, crezi: „sunt un eșec, cumpăr toți acești biscuiți pentru copii și apoi îi mănânc pe toți. Ce este în neregulă cu mine?" Nimic. Ești conectat să-ți amintești unde sunt biscuiții.
Am schimbat 1% în termeni evolutivi. Credem că suntem atât de evoluați însă, după șase milioane de ani, dacă ai sta într-un loc înalt și ai privi în jos, stomacul tău ar cădea. Acum ceva timp, când am luat cina într-un restaurant din Vegas, undeva foarte înalt, mă plimbam pe margine și mintea mea spunea: „Pleacă de la margine!” Și simțeam un mare gol în stomac. Șase milioane de ani de evoluție și, dacă vei sta aproape de marginea unei clădiri, corpul tău va țipa „dă-te înapoi”, chiar dacă sticla este foarte groasă.
Deci nu poți lupta împotriva evoluției. Însă, când înțelegi, poți spune celor din jur: „Nu e vina ta că nu poți rezista biscuiților. Nu e vina ta că soțul tău se oprește și cumpără un singur ingredient pentru că asta i-ai cerut. Nu e vina ta că vrei să te uiți la 18 perechi de pantofi înainte ca să-i iei pe cei potriviți.” Și atunci te simți mai bine pentru că, ei simt că sunt normali și majoritatea oamenilor cred că nu sunt normali.
Deci reacționăm ca triburi. Dacă într-un trib mama ta îl preferă pe fratele sau sora ta, nu simți că aparții și, există doar patru lucruri pe care le poți face ca să te încadrezi.
Primul lucru este să te îmbolnăvești. Să te îmbolnăvești răspunde tuturor nevoilor. Am lucrat cu o fată care avea o eczemă urâtă pe brațe și, în hipnoză s-a întors la o scenă în care vedea cum mama ei îi punea bandaje cu emolient. Și ea a spus: "Oh, uită-te la asta. Mama mea mă place." Și și-a dat seama atunci că obținerea eczemelor îi satisfăcea nevoile.
Deci, dacă nu te simți iubit și acceptat și te îmbolnăvești astfel, îmbolnăvirea îți satisface nevoile. Ai iubire. Primești atenție. Te faci remarcat. Dacă nimeni nu te atinge niciodată, nici măcar o asistentă care să spună: „Lasă-mă să-ți iau sânge, venelor veniți aici”. Primești atenție iar unii oameni consideră că este atât de eficient, încât îmbolnăvirea le satisface toate nevoile. Ei primesc atenție, primesc iubire, se simt semnificativi și se fac remarcați. Iar atunci când sunt foarte investiți în asta, nu vor să renunțe la ea.
Unul dintre clienții mei, mama lui a fost întotdeauna bolnavă, la fel și mama soției sale și mi-a spus: "ar fi minunat să le aduc împreună". I-am spus să nu facă asta pentru că vor concura: “Eu sunt cea bolnavă, migrenele mele sunt mult mai rele decât ale tale, colonul meu este mult mai rău decât al tău.” Ce draguț, vor fi bolnave împreună. Nu. Acesta este rolul și identitatea lor. Deci, primul lucru pe care oamenii îl fac atunci când nu sunt siguri dacă se încadrează într-un grup este să se îmbolnăvească. Este cu adevărat eficient. Și copiii care au astm, eczeme, dermatite, consideră că este atât de eficient încât devin ipohondri ca adulți, deoarece nu vor să renunțe. Iar dacă le vorbești despre locul lor într-un grup, de ce ar renunța la el dacă a funcționat pentru el toată viața lui?
Al doilea mod este să fii genial. Nu contează dacă ești genial la matematică, informatică sau vânătoare pentru că, o persoană care s-ar putea epuiza și ar prinde un rinocer sau un bivol, o persoană care ar putea oferi o casă de paie, o persoană care poate alerga rapid și poate prinde fiara sălbatică sau care se poate cățăra în copac ca să culeagă fructele, este indispensabilă tribului.
Ești bolnav, faci ca tribul să aibă grijă de tine și, acest lucru satisface nevoile tale de iubire. Când ești genial, ești absolut iubit pentru că triburile te iubesc, au nevoie de tine și te prețuiesc. Dacă ești un pădurar strălucitor sau poți construi rapid o colibă de chirpici, atunci ești indispensabil. Deci, oamenii străluciți, chiar și în vacanță, sunt întotdeauna la telefon organizând afacerile sau compunând mailuri și, au această convingere: „Eu aparțin fiind genial. Și nu pot renunța la asta”.
Al treilea mod în care poți să aparții unui grup este să fii îngrijitor. Este indispensabil tipul de persoană care, în copilărie, făcea mesele, aranja bucătăria, mătura podeaua și avea grijă de ceilalți copii. Mama și tatăl s-ar putea să nu te placă în mod deosebit, dar au nevoie de tine.
Această persoană va crește și va deveni asistentă. 80% dintre asistenți provin din familii disfuncționale. Ei învață foarte devreme să fie îngrijitorul. În ierarhia lupului, există întotdeauna un lup care rămâne în spate și are grijă de toți puii în timp ce ceilalți ies la vânătoare. Și, deși lupul nu este foarte puternic, ei apreciază acel lup pentru că este îngrijitorul. Astfel, persoana care devine îngrijitor devine adesea terapeut sau psihiatru și devine adesea epuizată pentru că locul ei este de asemenea indispensabil, prin dăruire și dăruire și dăruire, fiind nevoie.
Ultima modalitate este să fii atât de dificil și de o muncă atât de grea, încât să iei puterea. Genul de bebeluș care bate cu lingura pe un scaun timp de două ore, este acum adultul care bate cu pumnul în masă într-un restaurant sau face agitație masivă în avion. Pentru că se simte indispensabil atunci când ia puterea.
Uneori mama și tatăl au un rol -tatăl este genial iar mama este cea grijulie și îngrijitoare așa că, rămân doar două roluri. Însă, atunci când toate rolurile sunt luate, trebuie să iei două sau trei dintre roluri simultan.
Eram o dată într-un avion și era un copil care a țipat timp de câteva ore. În cele din urmă am întrebat: „Este bine copilul? Aș putea să îl ajut?” Și părintele mi-a răspuns: “El doar se exprimă. Trebuie să facă asta”. Iar eu am replicat: “Pentru trei ore?” “Da, trebuie să se exprime în avion și nu putem opri asta pentru că asta este forma lui de a se exprima.” O Doamne, să vezi copilul acela în cincisprezece ani!
Însă asta este credința lor, acest copil îi conduce complet, controlându-i. La un moment dat, am observat că a făcut-o, tatăl i-a spus: „Te implor să te oprești. Te implor.” El trebuia pur și simplu să îl oprească, dar nu putea să o spună. Trebuia să îi spună: “Dacă mai plângi, voi sta în altă parte”. În schimb, el se ocupa cu cerșitul și imploratul, care îți garantez că nu funcționează niciodată. “Te implor dragă, încearcă să te așezi”. "De ce ar trebui? Mă distrez atât de tare. Am tot acest avion la dispoziție și controlez pe toată lumea de aici.”
Deci, amintește-ți de aceste patru moduri.
Comments